Sâmbătă la dezbaterea Băsescu-Antonescu mi-am ridicat o sprânceană când Băsescu a răspuns la întrebarea: “Care este ultima carte pe care aţi citit-o?”. M-am mirat pentru că răspunsul mi se părea foarte cunoscut.
Răspunsul: Cărtărescu- “Levantul”.
Motivul : „Am încercat să acopăr un gol pe care l-am creat cândva în documentarea legată de aproape clasicii în viaţă”.
Un deja-vu adevărat. Coincidenţă sau am mai auzit o dată toate astea venind din gura preşedintelui? Eram sigură că am auzit asta la tv aşa că am dat un google cu : “ultima carte citita de basescu” şi voila au apărut intr-adevăr multe-multe rezultate. Iată, deci prima dată când dau un link spre ZIUA.
Sincer, l-as intreba pe Băse câte ceva despre “carte” şi dacă nu ar şti nimic despre aceasta decât, poate autorul, “l-aş ierta”. Au trecut 5 ani de atunci şi sunt sigură că preşedintele a avut de atunci multe griji de purtat pe umeri, mai precis multe griji legate de România, de noi.
Se pare că consilierii lui Băsescu de acum nu s-au gândit la aşa ceva, iar preşedintele a fost nevoit să apeleze la răspunsul din campania trecută. Ruşine consilierilor, nu de alta, dar Cărtărescu ne-a mai îmgogăţit de atunci literatura.
Apropo de ce zicea cineva la Antena 3 sâmbătă despre imaginea internaţională a preşedintelui României, imagine atât de bună cică. Sâmbătă , aici în imaginea 32 nu exista nici o urmă în descriere de Traian. Azi, tot acolo, apare şi numele lui. Credeţi-mă pe cuvânt, dovadă nu am.
La cafeneaua Starbucks din Cluj-Napoca s-au injumatatit feliile de tort. De ce e atat de grav? Poate mi se pare doar mie, dar atunci cand dai 13 lei pe o felie de tort de ciocolata speri macar sa o primesti pe bune. Nu sunt un client fidel Starbucks ci unul ocazional, am descoperit in schimb aici prajituri foarte bune si mi se parea rentabil sa platesc aproape dublu decat in alte localuri, dar sa mananc un produs gustos si mare .
Asta era aberaţia mea de acum câteva zile. Mă gândeam în primul rând la tabloide,comercianţi de kitsch-uri, turism şi alte cele. Evident, nu credeam că prostia debitată de mine va avea vreodată o bază serioasă dar uite că m-am înşelat şi am prevăzut ceva real. Aş mai putea continua povestea idioată, vorbind despre o conspiraţie uriaşă, despre faptul că Michael s-a jertfit pentru popor şi în primul rând pentru copiii de pe întreg teritoriul Statelor, dar pentru ce, când povestea a căpătat un contur real. Azi pot să afirm cu un zâmbet şi mai larg, lăsând la o parte orice glumă:
Ong-ul “Floare de colţ” realizează în parteneriat cu Coca Cola şi Iulius Mall o campanie de încurajare a populaţiei de a recicla. Până aici e acceptabil, dar totuşi de ce cu ocazia zilei de 4 iulie şi de ce se va face un puzzle din capace pet formând steagul S.U.A în România?
De ce e genial criminalul lui Hitchcock? Pentru că nu există. Criminalul cineastului neînţeles i-a naştere în minţile întortocheate ale fiinţei umane, este un demon care pune stăpânire pe fiinţa 
La ora actuală am trei ediţii în palmares şi de fiecare dată există un film la care nu rezist. Nu stiu de ce, cred că nu îmi plac siropurile. Anul trecut am ieşit de la o producţie spaniolă (ruşine mi-e, dar îmi scapă titlul- oricum ceva legat de o relaţie eşuată) anul ăsta s-a întâmplat din nou, de data asta am părăsit cinema Republica cam pe la mijlocul filmului Toţi ceilalţi (Alle anderen). Filmul nu e prost doar că are o protagonista, Gitte care te enervează la clume, o fată egoistă care nu îşi înţelege partenerul, care nu îi cunoaşte frământările, temerile, ambiţiile şi care nici nu doreşte să vadă dincolo de chipul frumos al iubitului ei. Şi cam aici mă şi opresc că am ieşit precum spuneam mai sus.
Foarte pe scurt: Jean Claude Van Damme se află la capătul puterilor din cauza colapsului financiar, carierei de mult apuse şi datorită luptei acerbe pentru custodia fetiţei lui. Revenit pe plaiurile natale în Belgia acesta este implicat într-un jaf armat în care întreaga nelegiuire îi este înscenată.