Bianca Felseghi went- dot- com a scris despre asta pentru ca s-a revoltat cum ar fi facut orice jurnalist sanatos cu un anumit bun-simţ şi cu o definiţie bine stăpânită a presei. Nu ştiu cum ai putea numi oamenii, care concep un site de  social networking pentru morţi, un fel de Deadfacebook cu plată, buni afacerişti sau inventivi?

Parcă totuşi  nu ideea mă deranjează pentru că zănatici sunt destui răsfiraţi prin ţară . Mă deranjează faptul că  s-au adunat pe baza unui anunt pe Bestjobs mai bine de 60 de oameni din toată ţara care au început să fie fraieriţi :

Citadela Media este o companie infiintata in ianuarie 2010 la initiativa unui grup de ziaristi din Bucuresti, oameni cu o experienta in presa de pana la 22 de ani.
Ratiunea aparitiei acestui grup de discutii a aparut dupa publicarea unui anunt de angajare, pentru toate zonele tarii, de redactori documentaristi. In mai putin de trei zile de la aparitia anuntului pe ejobs, au fost inregistrate 1.500 de candidaturi. 90% dintre ele, extrem de valoroase. Prima izbanda marca Citadela Media este, asadar, ca a reusit sa stranga la un loc, prin intermediul internetului, oameni de calitate. Cu ajutorul acestui grup de discutii pus la dispozitie de Yahoo vom initia activitatea SC Citadela Media SRL. Va oferim o alternativa la zbuciumata viata de redactie. Cei care vor merge mai departe cu noi vor avea mult-visatele weekenduri libere, de neconceput in redactiile clasice ale ziarelor, care cad in aceasta perioada ca popicele. Vom fi, ca pana acum majoritatea dintre noi, in slujba comunitatii. Va doresc si ne dorim succes!

După ce s-a înfiinţat acest “grup de discuţii” şi s-au adunat 60 de oameni, s-au postat cerinţele,  adică redactarea biografiei unei persoane decedate cu vreo 5 fotografii atasate. Ceea ce nu ştiu candidaţii e că în viitor va trebui să ceara şi bani colegilor sau familiei  “subiectului de presă”,pentru a crea contul valabil timp de un an cu biografia mortului . Pe contul respectiv se va regăsi textul redactat, iar “jurnalistul” va trebui să negocieze plata pentru cât mai mulţi ani astfel încât să îi iasă o sumă cât mai mare pe cap de decedat, da? Mă intreb oare cine vor fi cei care îşi vor face cont pe un asemenea site pentru a “naviga” printre fotografiile unor oameni morţi? Sau cine vor fi cei care vor semna “necrologurile jurnalistice”, oare vor fi acei presari cu o experienţă de 22 de ani?

Lăsând întrebările “puerile” la o parte iată şi pontul pe care editorul site-ului, care susţine că în momentul de faţă lucrează la un trust de presă din Bucureşti(am verificat, susţine pe bună dreptate): Pont: luati legatura cu preotii. Ei sunt in masura sa va indice persoanele care respecta cu sfintenie randuielile bisericesti pentru cei care nu mai sunt. Aici este paradoxul: vom scrie povesti de viata despre cei care nu mai sunt. Adica exact asa cum i-au cunoscut cei din comunitate.
Scrieti cu drag, o sa simtiti recunostinta comunitatii!

Să vă fac demersul jurnalistic mai clar: preotul va fi sursa, colegii  şi familia vor da vox-urile, iar decedatul va fi subiectul de presă.

Sunt sigură că mulţi dintre cei 60 selectaţi îşi doresc un loc de muncă în “domeniul” lor, dar sunt curioasă câţi vor accepta oferta. Sper că cei care se numesc ziarişti în grămada aia de 60 de inşi vor refuza aşa cum e firesc.

PS: Editorul zicea că în seara asta va reveni cu amănunte privind “beneficiile”. Revin şi eu cu un update.

Advertisements