You are currently browsing the tag archive for the ‘Dietrich’ tag.

Organizatorii TIFF “au furat” de la ediţia abia trecută a Belrinalei ideea de a proiecta unul dintre cele mai scumpe filme mute “Metropolis” şi foarte bine au făcut. “Metropolis”, un science fiction gotic din 1927 semnat Fritz Lang, o peliculă căreia nemţii dedică la Berlin vreo trei încăperi în Muzeul Filmului (Deutsche Kinemathek Museum Fur Film Und Fernsehen) este evident o viziune deloc pozitivă a realităţii care va contura anul 2026.

Din cate am văzut pe site-ul muzeului, cu ocazia Berlinalei s-a mai oferit spaţiu peliculei prin expoziţia “The Complete Metropolis”. Sincer, dacă expoziţia văzută de mine nu era completă, mă întreb ce mai ascundeau ei şi au de arătat acum.

Dar ceea ce vroiam să scriu este faptul că dacă anul trecut am avut ocazia să vedem “The Lodger” a lui pe Hitchcock într-o proiectare specială acompaniată de muzică live (să multumim încă o dată domnului Horatiu aka Leizaboy ca a acompaniat filmul excelent) anul acesta TIFF- ul aduce ceva mult mai valoros. Adică pe Fritz Lang şi imaginarul lui. Să nu uităm că Lang este unul dintre artiştii feriţi de noroiul nazist  şi una dintre puţinele persoane care l-au refuzat pe Goebbles personal.

Această tărie a lui este recunoscută şi de către nemţi foarte simbolic. Vă zic că in muzeul berlinez spaţiile acordate Marlenei  Dietrich şi lui Lang sunt imense în comparaţie cu cele dedicate lui G.W. Pabst sau  lui Rieffenstahl, ultima fiind amintită doar cu contribuţia ei la Olimpiada din Berlin din 1936.

Apropo unul dintre cele patru exemplare ale afişului filmului a fost adjudecat la o licitaţie din S.U.A pentru suma de 690.000 de dolari, scrie azi Gândul.

Apropo 2 “Inglorious Bastards” mi s-a părut un film genial nu pentru că Brad Pitt are un accent de Hillbilly şi nici pentru că Hitler este într-un final ciuruit ci pentru că ptrintre toate referinţele lui Tarantino, ironia întreptată spre cineaştii germani supuşi Reich-ului a fost, în opinia mea, o refulare personală de mult aşteptată, iar atât de aproape, atât de uman eu nu l-am simţit pe Tarantino niciodată.

Advertisements