You are currently browsing the tag archive for the ‘S.U.A’ tag.

Am găsit azi fotografiile câtorva dintre propunerile de logo şi slogan pentru Cluj şi trebuie să recunosc că m-am hlizit o perioadă văzând unele dintre ele. M-am gândit, văzând imaginile cu propunerile înaintate primarului, la cafele şi băuturi şi cam la tot ce vezi în calupurile de publicitate.

Mno deci fiţi atenţi una dintre propuneri este asta:

Nu ştiu voi la ce vă gândiţi, dar eu cu siguranţă la “Doncafe Frappe, un mix bun”. Culorile sunt sugestive, dar parcă cu acel logo mă călăuzeşte spre altceva, poate spre o emisiune marca NCN (?).  Toate acestea la un loc (cafeaua, mixul, culorile, logo-ul, NCN-ul)…  un ghiveci.

O altă capodoperă e asta:

Să ne mai punem la încercare o dată imaginaţia. Voi ce vedeţi? Eu văd  urmele unei sticle de vin pe o masă, iar sloganul îmi confirma imaginea (“Plin de viaţă din 1167”) .

Să vedem care va fi rezulatul, prevăd un proces luuung. Cineva sigur va fi nemulţumit. Eu îmi imaginez un brand simplu care să nu zică mare lucru şi nicidecum să ne lege de universităţi , teatre sau alte instituţii şi produse. Sunt mult prea multe elemente valoroase şi simbolice, nu ai cum să alegi intre ele, de fapt ar fi mare păcat   pentru că aceste elemente, toate la un loc formează entitatea. Dar, până ne căpătăm şi noi identitatea, vă invit să râdeţi de amarul altora:

Chillicothe, Ohio: Ohio’s First Capital

Fargo, North Dakota:  Always Warm!

Huntington Beach, California: Surf City, USA

Lathrop, Mississippi + Columbia, Tennessee: Mule Capital of the World

Manhattan, Kansas: The Little Apple

Metropolis, Illinois: The Home of Superman

Milton-Freewater, Oregon: Muddy Frogwater Country

Tombstone, Arizona: The Town Too Tough to Die

Washington D.C.: Taxation Without Representation

Panama: It will never leave you

Guatemala: Soul of the earth (asta legat de inimioare si suflete)

Belize: Mother Nature’s Best-Kept Secret

Columbia: The Only Risk Is Wanting to Stay

Sursa Foto: Cetăţeanul Clujean

Oamenii par sa nu fi invăţat nimic din istorie. Sistemul se prăbuşeşte şi odată cu acesta oamenii fac la fel. Intra in depresie, îşi pierd vitalitatea pentru că odată cu dispariţia sistemului nu mai au ţeluri ergo nu mai au pentru ce trăi. Lucrurile astea pot fi interpretate şi privite din foarte multe unghiuri, dar se pare că oamenii uită poate de cel mai realist unghi, cel al istoriei.

Colapsul are un sens pur negativ şi e urmat de vid. În mod pur teoretic poate aşa şi este, dar dacă dăm o geană peste istorie, ne dăm seama că orice colaps este urmat de reconstruire, de o renaştere în sine a sistemului. Întrebarea e în schimb alta: Cum se reconstruieşte sistemul? Îl clădim la fel ca prima dată sau îl mulăm pe contextul prezent, pe realitatea actuală?

Răspunsul logic ar fi evident îl modificăm, îl facem mai solid pentru că antecedentul îl avem, ştim unde am greşit la primul sistem.

Unde a greşit presa scrisă când a apărut online-ul? (Poate discuţia mă depăşeşte dar evident blogul îmi permite să opinez). Presa a greşit când şi-a dat serviciile gratuit. E atât de simplu încât ne ustură la ochi şi încercăm să săpăm până dăm de mlaştină. Oare presa moare pentru că tineri neprofesionişti şi prea puţin citiţi au pătruns in sistem sau pentru că ziariştii s-au supus intereselor politice ale patronatelor sau, sau, sau? Ne lamentăm aiurea. Acum 20 de ani după revoluţie, nu s-au supus patronatelor? Sau acum tot atâta timp nu se scria despre cloşca cu ouăle de aur, aia da, era jurnalism de calitate făcut de oameni profesionişti şi nu de ţâncii aştia.

Discuţiile legate de lipsa de profesionalism, deontologie şi alte cele sunt evident valabile, dar efectele acestor lipsuri abia combinate cu proasta menajare a online-ului devin fatale. În S.U.A de ce se închid ziarele? NYT zice că boala lungă a presei americane a început acum trei ani când jurnaliştii au fost numiţi stenografii regimului Bush. Bun, dar să presupunem că nu urmează o criză financiară şi că online-ul nu câştigă drastic teren, oare aceşti stenografi ai regimului Bush ce ar face acum? Ar semna în continuare în ziarele care, în mod regretabil, s-au închis.

“Fenomenul e similar cu disparitia organismelor neadaptate prin selectie naturala. Nu e nici bun, nici rau, este.” CTP

Iată de pildă tindem să uităm de mosntrul care a precedat internetul, televiziunea. În anii 60 nu doar presa era terifiată de efectele televiziunii ci şi casele de producţie cinematografică.  MGM, Warner Brothers precum şi Disney şi-au încetat activitatea în ceea ce priveşte lungmetrajele animate, dar nu au ezitat să se adapteze, la fel a făcut şi presa vizavi de audiovizual.

Internetul bagă azi presei beţe în roate şi ce facem sau mai bine zis ce s-a făcut?  S-au obişnuit cititorii cu informaţia furnizată gratuit.

Colaps, reconstruire şi da capo.

Despre viitorul presei americane şi cum ar trebui reconstruit sistemul aici.